Otevizarea socială şi atitudinea “pragmatică”
Poate că, într-un viitor tratat de sociologie aplicat pe spaţiul românesc, se va putea analiza, ca formă de socializare politică de masă la începutul mileniului al treilea, ceea ce numesc, în titlul comentariului de faţă, “otevizarea socială”. Fac, dintru început, precizarea că un astfel de tratat nu li s-ar adresa, evident, raptorilor de presă şi milităroşilor din partidul prezidenţial, pentru simplul motiv că aceştia îşi fundamentează existenţa discursivă pe certitudini.
Astfel, pentru primii, faptul că lucrurile cu adevărat importante se petrec, de la o vreme încoace, la OTV, demonstrează că “mogulul” Dan Diaconescu deţine “reţeta de succes” în presa video românească. Că a demonstrat, sau chiar confirmat, în pofida tuturor criticilor. Pentru cei din a doua categorie, a utiliza OTV drept tribună a “cuvântului liber” într-o Românie în care propriul partid se află la guvernare e dovada unui “pragmatism politic” care, pentru orice om implicat emoţional în viaţa unei organizaţii, poate părea sinonim cu deşteptăciunea.
Cei care se înscriu în aceste două tipare umane au, desigur, dreptul lor de a crede ce vor. După cum au dreptul de a nu calcula efectele pe termen mediu ale otevizării sociale, proces de socializare axat, la modul fundamental, pe isterie. Mă întreb însă ce s-a întâmplat, de asemenea de la o vreme încoace, cu spiritele luminate ale acestei naţiuni şi cu vocile lor critice. Să se fi ordonat, acestea, frumos, pe canapea, pentru a sorbi cuvintele scoase “pe sticlă”, în faţa jurnalistului Dan Diaconescu, de “conducători”? Să fi încetat “dialogul social” cu privire la necesitatea civilizării societăţii româneşti, inclusiv prin raportare la presă? Să fi renunţat câinii de pază ai eticii demersului jurnalistic la prostia cu “obiectivitatea” (repet, imposibilă din simplul motiv că e inexistentă, fiind doar o marotă fără conţinut a celor ce-şi imaginează că jurnalismul ar putea fi un soi de fizică - dar ca să ştii asta trebuie să citeşti şi altceva decât ziare!), dacă ăsta-i tonul de la partidul-călăuzitor?
Deja astfel de întrebări rămân fără răspuns, pentru că ne aflăm în plin proces de otevizare socială, un proces în care, atunci când, în loc de Elodia, poporului îi e “livrată” Elena Udrea (să mulţumim că nu e Bahmu’, nu-i aşa?), “analiştii” fără şcoală scriu şi vorbesc despre “sexul îngerilor”. De fapt, asta înseamnă să fii “pragmatic” în România-OTV: când evidenţa frizează nesimţirea, e mai bine să taci ori să te faci că lucrezi.