Home > Comentarii, Publicistica > În locul autenticității, la Fălticeni

În locul autenticității, la Fălticeni

decembrie 30th, 2010

Există un loc, în orașul meu de suflet, Fălticeni, despre care nu știam până acum câteva zile. Un loc despre care nu ai putea bănui, la o primă vedere, că ar putea concentra, în câțiva metri pătrați, muzica bună, cărțile calde, spiritul amiciției intelectuale și amintirile hălăduirilor adolescenței.

Nu e nici pe bătrâna uliță a Rădășenilor – azi strada Ion Creangă –, unde s-au încolonat, de-a lungul timpului, casele memoriale, de la cea a Cazabanilor până la aceea a marelui Birlic și tocmai sus, în deal, aceea a controversatului Sadoveanu (singura construită de el, iar nu cumpărată), nu e nici în preajma Galeriei Oamenilor Seamă, a Muzeului Apelor ori a Muzeului Irimescu, nici în vestita Nadă a Florilor și nici în zona Dumbravei Minunate. Și, totuși, într-un fel, le conține pe toate acestea, păstrând memoria unui oraș altădată viu cultural, omorât industrial în comunism și cumva abandonat între dealurile sale din lut galben de douăzeci de ani încoace.

Am pășit în acest loc zilele trecute, cu promisiunea unei reîntâlniri cu câțiva dintre oamenii importanți ai adolescenței mele și, într-un fel, cu promisiunea unei recuperări a timpului pierdut. Atelierul pictorului Ninel Șoldănescu, din Fălticeni – căci acesta e locul de care vă vorbesc – e un spațiu al spiritului aflat în vervă, curios și împătimit de acel bun-simț care nu a intrat încă în epoca relativismului postmodern.

Lipit de coasta uneia din vechile școli fălticenene, cea de lângă Piață, e locul în care, pentru câteva ore de companie prietenească, m-am regăsit „acasă”. În mijlocul vrafurilor de cărți, al discurilor de vinilin, casete și CD-uri, de pensule, vopseluri, schițe și lucrări terminate sau nu, pictorul Șoldănescu m-a primit, alături de John, admirabilul camarad din studenție (acum un la fel de admirabil profesor de filosofie la Colegiul de elită al orașului), de „bătrânul” Lupes, spirit non-conformist și neînregimentat (dar cu un acut simț al implicării civice, lui datorându-i-se și comuniunea acelei seri), de Cornel, cel mai fin om al lucrurilor fine (dintre care ceasurile vechi reprezintă doar dragostea dintâi), de Sorel (proaspăt artizan al fumatului din pipă) și de celălalt Cornel, mai tăcut, dar nu mai puțin trăitor, acum și altădată, al banalului și totuși atât de importantului chef de viață.

Ninel Șoldănescu m-a primit, voiam să spun,ca și cum ne-am fi cunoscut de-o viață. În realitate, îi cunoșteam doar pe ceilalți. În ce privește afinitatea electivă, cu ei și, atunci când i-am trecut pragul, cu el, ne cunoșteam, deja, e-adevărat, dintotdeauna. Când tutunul de pipă urca, tainic parcă, spre marginea de sus a șevaletului acoperit cu o brodată pânză albă, însoțit de sunetul vocilor noastre joase, dar și de „Celelalte Cuvinte”, cu tonuri mai înalte, când „streșinica” de anul acesta mângâia cu aroma sa gura cănilor de lut și când Lupes ne antrena pe toți, secondat de amfitrion, într-o discuție ce părea să rezolve, atunci și acolo, cele mai importante probleme pe care și le poate pune generația noastră, am avut sentimentul că timpul stă în loc. Și n-aș mai fi vrut ca el să repornească.

În atelierul pictorului Ninel Șoldănescu, din Fălticeni, mi-am dat seama apoi, timpul există, fără a se face însă simțit, doar pentru prietenie. Și azi, și mâine, și poimâine, câțiva dintre oamenii importanți ai adolescenței mele, mereu prietenii mei, vor putea depăna ceea ce în acest oraș pierdut între dealurile sale galbene, din lut, părea să nu mai fie posibil – autenticitatea cu ștaif, lipsită de morgă, naturală și binedispusă.

Vă doresc tuturor să o regăsiți în anul care vine! La Mulți Ani, 2011!



Comentarii, Publicistica

  1. andrei fodor(bondi)
    ianuarie 23rd, 2011 at 09:04 | #1

    La Multi Ani! Iti multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de atmosfera pe care o traiam cu prietenii nostri dragi, in batrinul Falticeni al tineretilor noastre.Mi-e dor de toate astea, fiind si eu traitor in alt loc decit cel in care m-am ridicat, baiet fiind…
    Stiam ca ai ore prin Botosani:da-mi un semn cind ajungi-0746077060/mi-as dori sa depanam amintiri.

  2. irina
    ianuarie 2nd, 2011 at 00:00 | #2

    Frumos scris desi trist ca nu mai e la fel, micul orasel al Moldovei a fost vatra multor, foarte multor oameni geniali ai neamului nostru! Putini stiu, si mai putini pretuiesc ceea ce tocmai ai descris! Ma bucur sincer pentru tine, draga scriitorule si ma mai bucur ca, desi putini, mai sunt oameni care a admira…”autenticitatea cu staif”
    La multi ani fericiti!

  3. iulian buculei
    ianuarie 1st, 2011 at 17:35 | #3

    Dane sa fii sanatos ca frumos mai scrii. Sunt fratele mai mic alui Radu Buculei. LA MULTI ANI

  1. No trackbacks yet.