Când idiotul se transformă în bucătăreasă

Ar fi o eroare să cădem pradă iluziei că fenomenul manipulării este apanajul exclusiv al regimurilor autoritare sau totalitare. Această idee poate fi, cel mult, o marotă didactică. Deși e adevărat că totalitarismele veacului trecut au excelat în convertirea manipulării în politică de stat, punându-i la dispoziție mașinăria birocratică necesară, practica politică a convingerii prin apel la artificii simbolico-discursive poate fi regăsită, in nuce, la sofiștii greci ori la retorii romani. În perioada Contrareformei, ea e de asemenea prezentă, odată cu formarea aparatului propagandistic al Bisericii Catolice. Din perspectiva gândirii politice, Machiavelli anunță, la început de veac XVI, că supușii principelui pot fi controlați prin apel la forță ori la viclenie și insistă că ultima cale este preferabilă primeia. Extinderea democratizării în spațiul occidental, în acord cu principiile modernității, aduce în prim-plan „politica de masă”, analizată de Gustave Le Bon, de José Ortega y Gasset ori, mai aproape de noi, de Serge Moscovici, „inventatorul” psihologiei sociale contemporane. Or, acest tip de politică, a cărei origine se regăsește, dintr-un anumit punct de vedere, în democrația ateniană, este inseparabilă de manipulare. Când nu există un „suveran care să decidă asupra excepției” (Carl Schmitt), „religiile politice” de care vorbește Eric Voegelin pun la lucru dispozitivele manipulării, ceea ce permite înțelegerea realității că „politica este o cale rațională de a controla iraționalitatea fundamentală a maselor” (Moscovici). Într-o interpretare ce-i aparține lui Chantal Delsol, idiotul (în sensul de „individ” al grecescului idiotès) se transformă în „imbecil”, animat de credința – adaug eu – că o societate „dreaptă și echitabilă” este aceea că în care, potrivit lui Lenin, „bucătăreasa poate deveni prim-ministru”. Efectul manipulării politice este vizibil peste tot acolo unde există o distorsiune care sugerează că „supramundanul” e posibil în „intramundan”, când aceasta se transfromă în credință și când individul își predă raționalitatea politicii de masă. Bucătăreasa poate fi prim-ministru doar într-o lume „răsturnată”. Dar renunțarea la statutul de idiotès în vederea împlinirii acestei credințe poate răsturna o stare politică, fără ca, ulterior, bucătăreasa să ajungă la cârma guvernului. Idiotul devenit imbecil cu aspirații de bucătăreasă rămâne doar un element al masei pe care o controlează „mâncătorul de oameni”, prezentat, în goliciunea sa, de André Glucksmann.

Democrația-spectacol și mirajul populismului

Imaginea exprimată de cuvintele redate mai sus este, desigur, una situată la extreme. Ea e valabilă atât în cazul totalitarismului fascist, cât și în cazul celui bolșevic. Politica democrației contemporane nu evadează, însă, nici ea din mrejele manipulării, chiar dacă, aici, poartă elegantele haine ale „strategiilor de comunicare”. Dimpotrivă, democrația-spectacol o aduce în prim-plan, pe considerentul că, atunci când e să facă alegeri, individul nu e pe deplin rațional, ci operează în virtutea unui efect de imitație îmbogățit mediatic. Simbolica discursului politic, fie că acesta se produce în texte ori imagini, apelează la elementele imaginarului social, produce mituri, construiește utopii, articulează proiecții eroice și stârnește pasiuni. E prezent, și aici, întreg repertoriul violenței simbolice, doar că e unul plural și nu monolitic. Politica se face în termeni pragmatici, nicidecum etici, excepțiile fiind, cum se știe, confirmări ale regulei. Un om, un vot. Cu siguranță, mai mulți „mâncători de oameni”, fiecare stabilindu-și meniul ideologic cu ochii în sondaje. Ceea ce se constată recent este că această „larghețe” a regimurilor democratice în utilizarea cetățenilor ca mase de manevră desenate pe hărțile „marketerilor” politici – sau ale „comunicatorilor”, dacă vreți – pare a se întoarce, încetul cu încetul, împotriva democrației însăși. Privind spre accelerarea ritmului de manifestare a populismului pe continentul european – iar evoluțiile recente ale scenei politice românești atestă că nu putem fi imuni – devine evident că substanța calitativă a democrației este erodată, din moment ce „poporul” votant înseamnă cantitate. Paradoxal, creșterea nivelului de educație și a accesului la informare a creat, pe de o parte, o masă de cetățeni pasivi, „cartofii de canapea” (couch potatoes, în limbajul antropologiei urbane americane) care urmăresc politica de la distanță, fără a se implica și, pe de altă parte, o masă de cetățeni uniți printr-un „lanț al echivalențelor” (Ernesto Laclau) de factură revendicativă, care cred că a face politică este la îndemâna oricui și că deciziile trebuie luate fie de un „tătuc” protector, fie în stil „revoluționar”, sub presiunea „poporului” ieșit în stradă. Pe acest fond, manipularea – fie ca distorsiune, fie ca diversiune, două dintre formele sale cele mai curente – rămâne un element central al politicii din epoca noastră. Iar pericolul imediat – un déjà-vu, la scara istoriei recente – e acela că, privindu-se în oglindă, democrația actuală va vedea cum a devenit pur populism.

(Articol publicat în ALECART, revistă de atitudine culturală, Nr. 8/mai 2012)

Volumul „Sinteze de știință politică. Studii tematice pentru examenul de licență” este deschis, desigur, unor posibile îmbunătățiri, reevaluări și adăugiri. Din acest punct de vedere, considerăm că orice reacție critică, fie că aceasta aparține specialiștilor, studenților ori absolvenților este, în mod indeniabil, binevenită.

Configurat sub forma unor studii tematice, demersul intelectual expus aici urmărește să ofere un „manual” ce vizează câteva dintre liniile directoare ale științei politice contemporane. Pe de altă parte, volumul poate fi utilizat, cu titlul de instrument orientativ, atât de studenții în Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene, Sociologie, Comunicare, Jurnalism, Relații Publice, cât și de toți cei interesați de abordarea științifică a politicului și a politicii. Dincolo de caracterul său strict didactic, prezentarea sintetică pe care am circumscris-o în paginile acestei cărți conține însă și elementele de subiectivitate proprii cercetării în domeniul științelor sociale și politice. Considerăm că, din perspectivă epistemologică, prezența acestora poate fi transformată într-un avantaj, atunci când sensul lor vizează, pe de o parte, câștigul euristic și, pe de altă parte, posibilitatea ca cercetătorul să ofere propria sa interpretare asupra fenomenului studiat. O astfel de situare epistemică nu implică, desigur, neglijarea aspectelor metodologice specifice domeniului științei politice, ci intenționează să dubleze explicația fenomenelor puse sub lupă cu o necesară înțelegere a acestora.

Pentru mai multe detalii:
Editura Institutul European

Pentru detalii:

Editura Polirom

Agenda de Iasi

Sergiu Gherghina, Sorina Soare – Introducere. Populismul – concept sofisticat și realități politice diverse

Partea I

PERSPECTIVE TEORETICE ASUPRA POPULISMULUI

Sergiu Mișcoiu – De la populism la neopopulism? Câteva repere empirice pentru o delimitare conceptuală

Chantal Delsol - „Idiotul comun” al populismului

Daniel Șandru – Componente ideologice ale populismului

Flavio Chiapponi – Charismă, leadership și populism: câteva elemente pentru o teorie empirică

Guy Hermet – Populismul fondator

Partea a II-a

FORME ALE POPULISMULUI ÎN LUME

Yann Basset, Stephen Launay - O polemică latino-americană: populismul

Alexander B. Makulilo - Populism și democrație în Africa

Emmanuel Banywesize - Forme și derivate ale populismului în Africa Subsahariană

Dylan Kissane – Fermieri și pepeni. Ascensiunea și declinul partidelor populiste  în politica australiană

Anders Ravik Jupskas – În numele poporului! Populismul contemporan în Scandinavia

Marco Tarchi - Italia: tărâmul populismelor

Michael Shafir - Neopopulismul în zodia postcomunismului

Mara Morini – Populismul vechi și nou în politica rusă

Consider că este o apariție foarte importantă pentru comunitatea de științe politice din spațiul românesc. Cartea poate fi comandată, cu reducere de preț, de pe site-ul Editurii Institutul European – http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=1182