Construcţia dreptei, o dulce iluzie intelectuală
La pagina 101 a cărţii intitulate “Reconstrucţia dreptei”, politicianul Valeriu Stoica şi politologul Dragoş Paul Aligică susţin, pe bună dreptate, că “a fi liberal, în sensul clasic al termnului, este mult mai mult decât o chestiune de doctrină şi intelect. Este o chestiune de voinţă şi caracter”. Luând în considerare faptul că cei doi autori ştiu ce scriu şi îşi fundamentează demersul pe ideile nobile ale liberalismului clasic, aş spune că fraza citată mai sus demonstrează, de o raportăm la contextul românesc, că ideea unei “reconstrucţii a dreptei” este, pe cât de admirabilă, pe atât de iluzorie.
Admirabilă, câtă vreme avem de-a face, prin această lucrare, cu o încercare de manifest politic dezvoltat riguros, într-o foarte coerentă înlănţuire a ideilor expuse. Iluzorie, pentru că, după cât îmi pare, nu ai ce “reconstrui” acolo unde nu a fost vreodată construit ceva (lucru la fel de valabil şi pentru cazul în care cineva s-ar gândi să vorbească ori să scrie despre o “reconstrucţie a stângii”). Însăşi intenţia introductivă a cărţii, aceea de deconstrucţie a mitului existenţei unui “liberalism românesc”, spune multe din acest ultim punct de vedere, chiar dacă putem citi aici dorinţa manifestă a autorilor de a atrage eticheta de “reprezentant al dreptei” de pe spuza PNL pe aceea a PD-L.
Dar nu asta vreau să aduc în discuţie, mai cu seamă atunci când această atitudine este asumată explicit şi cu totul onest din perspectivă intelectuală încă din primele pagini ale “Reconstrucţiei dreptei”. Aş spune doar că este evident, şi istoric, dar şi politic, faptul că PNL n-a reprezentat vreodată, de la înfiinţarea sa, liberalismul autentic, şi cu atât mai puţin “dreapta”. Ceea ce derutează însă, citind fraze precum cea pe care am preluat-o la începutul acestui comentariu, este hăul infinit ce se cască între atitudinea partidului pe care Valeriu Stoica îl reprezintă – chiar şi în calitatea-i intelectuală de coautor al aceste scrieri – şi principiile normativ-axiologice pe care “Reconstrucţia dreptei” le enunţă.
Ca să iau numai “termenii tari” ai enunţului citat, respectiv cei de “doctrină”, “intelect”, “voinţă” şi “caracter”, cred că, pentru orice om de bun simţ, devine vizibilă următoarea imagine, de îndată ce deschide paginile unui ziar ori televizorul: PD-L are elemente doctrinare (mai cu seamă de “dreapta”!) numai dacă sunt luate în calcul dezbaterile intelectuale organizate de Institutul de Studii Populare, intelectul este în permanenţă insultat de personaje fabuloase precum Ridzi, Udrea ori Elena Băsescu, voinţa de a vedea “pragmatism” acolo unde e doar pupincurism e pusă la grea încercare de oile adunate prin ţarcurile bucovinene de Ghiţă Flutur, iar caracterul acestui partid ne e arătat de acceptarea unei coaliţii de guvernare cu o parte a celor care s-au “înscris”, deunăzi, în mult-înfieratul “number of the beast” 322.
Hăul de care spuneam este, cred, limpede. Şi-mi spun chiar că nu e greu doar să reconstruieşti, ci de-a dreptul să construieşti, mai ales când nu prea ai cu ce şi rişti ca “proiectul dreptei” să reprezinte nimic altceva decât o dulce iluzie intelectuală.
Comentariu publicat în ediţia de miercuri, 29 iulie 2009, a cotidianului “Bună Ziua Iaşi”.