Joi, 7 aprilie 2011

Aula Magna a Universității „Petre Andrei” din Iași

Ora 9.30 – Primirea invitaților

Ora 10.00 – Sesiune plenară

            Prof.univ.dr. Doru Tompea, Rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași

Prof.univ.dr. Ioan Stanomir, Președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, București

Prof.univ.dr. Sorin Alexandrescu, Directorul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea București

Prof.univ.dr. Teodor Dima, m.c. al Academiei Române, Directorul Institutului de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”, Iași

 

Ora 11.00 – Panel 1

Keynote Speaker:

Prof.univ.dr. Sorin Alexandrescu, Directorului Centrului de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea București

Ficțiune și realitate, sau despre vizualul opresiv

 

Prof.univ.dr. Rodica Zafiu, Universitatea din București

Titlu rezervat

 

Conf.univ.dr. Antonio Patraș, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași

Privind înapoi, modernitatea. „Cazul” Eugen Lovinescu

 

Lect.univ.dr. Ioan Milică, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași

Ideologie și limbaj

Ora 13.00 – Coffee-break

 

Ora 14.00 – Panel 2

Keynote Speaker:

Prof.univ.dr. Al. Călinescu, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași

Ipostaze ale cenzurii

 

Andi Lăzescu, Președintele-Director General al Televiziunii Române

Tehnologia cenzurii fără cenzură în presa studențească din perioada comunistă

 

Prof.univ.dr. Doru Tompea, Rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași

Cenzura comunistă în presa studențească

 

Conf.univ.dr. Sorin Bocancea, Președintele Universității „Petre Andrei” din Iași, bursier postdoctoral al Academiei Române, Filiala Iași

Abordări ale faptului divers în presa comunistă

           

 

Ora 19.00 – Cocktail

Salonul de Protocol al Universității „Petre Andrei” din Iași

 

 

Vineri, 8 aprilie 2011

Aula Magna a Universității „Petre Andrei” din Iași

Ora 10.00 – Panel 3

Keynote Speaker:

Prof.univ.dr. Ioan Stanomir, Președintele Executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Revista Fundațiilor Regale (1947): pluralism și monism ideologic

           

Lect.univ.dr. Angelo Mitchievici, Directorul Departamentului „Ideologie și Cultură” din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Sorin Toma și Tudor Arghezi: un studiu de caz

 

Conf.univ.dr. Daniel Șandru, Universitatea „Petre Andrei” din Iași, bursier postdoctoral al Academiei Române, Filiala Iași

Rolul ideologic al presei. O perspectivă non-marxistă

Ora 12.00 – Panel 4

Keynote Speaker:

Prof.univ.dr. Daniel Condurache, Editorul Revistei „Opinia studențească”

„Opinia studențească”: școala de presă fără profesori

           

Rodica Culcer, Directorul Departamentului Știri al Televiziunii Române

Presa și manipularea după 1989

 

Lect.univ.dr. George Bondor, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași

Ideologie și cenzură. Cazul „Alma Mater” / „Dialog”

Ora 14.00 – Închiderea lucrărilor

Aula Magna a Universității „Petre Andrei” din Iași

 

Ora 14.30 – Masa de prânz

Salonul de Protocol al Universității „Petre Andrei” din Iași

Articole, Publicistica

Conferinţa “Presa şi ideologia: o istorie culturală”

 

Coordonatori: Angelo Mitchievici (IICCMER) şi Daniel Şandru (Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi)

Relaţia pe care presa o stabileşte cu ideologia relevă un traseu istoric pe firul căruia ia naştere statul modern. Vocaţia democratică şi spiritul civic, deopotrivă cu inavuabila coerciţie a autoritarismelor care coagulează dictatorial în secolul XX îşi află turnesolul în activitatea jurnalistică. Validarea unui regim democratic trece cu necesitate prin afirmarea libertăţii presei, aşa cum orice regim dictatorial instrumentează politico-ideologic presa eliminând acele voci care insistă să-şi păstreze individualitatea şi spiritul critic.

O mare parte din dezbaterile intelectuale care şi-au pus amprenta asupra spaţiului public românesc au parcurs traseul publicisticii. Reconstituirea unor tensiuni definitorii pentru o vârstă istorică dar şi pentru o istorie culturală şi politică se realizează prin recuperarea acelor voci uitate cărora un articol de ziar sau de revistă le-au păstrat timbrul originar. Ideologia intră în acest dialog ca liant şi produs rezidual deopotrivă, un ingredient iremplasabil în contextul unui regim dictatorial sau numai autoritarist.   

Conferinţa îşi propune punerea în discuţie a rolului jucat de presă în cadrul societăţilor de tip totalitar cum a fost regimul comunist în România sau în contextul regimurilor autoritariste precum cel antonescian, când libertatea presei este integral confiscată sau drastic limitată, atât ca instrument al puterii cât şi ca spaţiu care găzduieşte elemente de subversiune şi discursuri alternative camuflate. Nu în cele din urmă, interesul nostru este captat şi de acele ziare şi reviste, precum şi animatorii lor culturali, care au marcat momente esenţiale în raporturile presei cu ideologia oficială sau doar cea particulară a unei formaţiuni politice. grupări culturale sau generaţii literare.

Evenimentul este organizat de către IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc) şi Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, în colaborare cu CESI (Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii) şi Institutul de Cercetări Economice şi Sociale « Gh. Zane » al Academiei Române.

Vor conferenţia : Sorin Alexandrescu, Sorin Bocancea, George Bondor, Alexandru Călinescu, Daniel Condurache, Rodica Culcer, Andi Lăzescu, Ioan Milică, Angelo Mitchievici, Antonio Patraş, Ioan Stanomir, Daniel Şandru, Doru Tompea, Rodica Zafiu.

Conferinţa se va ţine în Aula Universităţii “Petre Andrei” pe data de 7 şi 8 aprilie 2011. Lucrările conferinţei vor fi publicate ulterior într-un volum.

Articole

 

La solicitarea Doamnei Maura Anghel, am răspuns unor întrebări interesante despre comunicare și profilul comunicatorului, despre lumea imaginii și mixul de presă, despre lumea românească și brandul de țară. Interviul integral îl puteți citi aici: http://www.glaremagazine.ro/site/22010/comunicare_sandru.php

Articole, Publicistica

Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică din cadrul Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului a decis finanțarea publicării volumului ”Reinventarea ideologiei”, semnat de conf.univ.dr. Daniel Șandru, cadru didactic la Facultatea de Științe Politice și Administrative din cadrul Universității ”Petre Andrei” din Iași. Cartea este lucrarea de doctorat a autorului și a fost oferită publicului, în 2009, de Editura Institutul European, care a și propus manuscrisul pentru finanțare Ministerului. “Este o carte foarte bine construită și foarte bine scrisă, iar confirmarea venită din partea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică e un motiv de mândrie și pentru domnul profesor, dar și pentru noi, editorii”, a precizat dr. Anca Untu Dumitrescu, directorul Editurii Institutul European.

Intenția declarată a autorului a fost aceea de a identifica un sens pozitiv al ideologiei, într-o perioadă în care conceptul animă doar conotații negative. ”Reinventarea ideologiei este o construcție foarte bună, după părerea mea, pentru că are curajul să fie contra curentului din teoria politică a ultimului secol”, a apreciat scriitorul și publicistul Liviu Antonesei, cadru didactic al Universității ”Al. I. Cuza” Iași.

 

Sursa: www.iasuluniversitar.ro

Articole, Publicistica

O idee din Teologia politică a lui Carl Schmitt – judecat şi achitat la Nürnberg – pe care o redau, aici, cu aproximaţie, spune că suveran este cel care decide asupra excepţiei. Teoria democraţiei reprezentative, conturată în modernitate şi rămasă paradigmatică în gândirea politică actuală, delegă suveranitatea aleşilor, cei care, cu o vorbă de-a lui Sartori, decid asupra problemelor controversate în numele celor care i-au ales. Pentru teoria democratică, locul ultim al suveranităţii rezidă în legislativ.

 

În România, formal o democraţie reprezentativă, de facto o democraţie neconsolidată, problema efectului deciziei electorale suverane a poporului se zbate, în virtutea existenţei unui regim semi-prezidenţial, între Preşedinţie şi Parlament. Cum poate face faţă sistemul nostru politic unei situaţii extraordinare sau, în termenii lui Schmitt, „de excepţie”, cum pare a fi actuala criză economică?

 

Cu sublinierea, din nou, a faptului că România nu are o tradiţie a stabilităţii democratice şi nu este o democraţie consolidată, cred că putem extrage câteva idei din modul în care pune problema unul dintre cei mai cunoscuţi politologi italieni, Domenico Fisichella:

 

„Explicaţia tezei cu privire la democraţie ca regim pentru guvernare ordinară ar trebui să pornească de la observaţia că nu numai democraţiile pot demonstra o rezistenţă slabă în faţa situaţiilor excepţionale. Analiza comparată sugerează existenţa în timp şi spaţiu a nenumăratelor regimuri nedemocratice, care au căzut sub presiunea evenimentelor şi a situaţiilor de tensiune economică, socială, internaţională.

 

În cadrul democraţiei există însă un element care, fără nici o îndoială, îi imprimă acestui regim caracteristicile unei administrări ordinare, chiar dacă, din punct de vedere istoric, neobişnuită: este vorba despre reducerea inamicului la adversar. A-l considera pe alter în calitate de simplu adversar, căruia i-ar fi recunoscute garanţiile şi drepturile, inclusiv cel de a concura pentru cucerirea paşnică a puterii, presupune un scenariu politic lipsit de tensiuni puternice şi necontrolabile: tocmai un scenariu de guvernare ordinară, de gestiune calmă şi fără zguduiri puternice a res publica. Sub acest aspect, democraţia este un regim de guvernare ordinară, în sensul că, cu cât se intră mai mult într-o administrare de urgenţă, cu atât mai mult adversarul, sau cel puţin un oarecare adversar, devine inamic, ori pentru că se comportă ca un inamic, ori pentru că este perceput ca atare, ori din ambele motive.

 

Dar există şi un alt argument care implică percepţia democraţiei drept o formă de guvernare ordinară, rezidând în faptul că cu cât o democraţie se pomeneşte mai mult în contextele guvernării extraordinare, cu atât mai mult ea este impusă de circumstanţe să opereze în stare de excepţie şi cu atât mai mult ea trebuie să atenueze anumite garanţii individuale şi de grup, să modifice anumite proceduri, să abordeze factorii pe care i-am putea atribui, într-un oarecare mod şi într-o oarecare măsură, categoriei „dictaturii comisariale”.

 

Schmitt înţelege prin „dictatură comisarială”  o schemă în care dictatorul este un comisar absolut de acţiune, numit de o putere constituită şi în baza acesteia: i se încredinţează o sarcină specifică, odată cu îndeplinirea căreia funcţia sa se elimină, iar în procesul realizării unei astfel de sarcini dictatorul poate să suspende regulamentele ordinare şi constituţionale în vigoare, dar nu să le şi abroge (Schmitt, 1975).

 

Problema este că, în cazul unor circumstanţe deosebit de grave, democraţia poate să tindă să împrumute elementele dictaturii comisariale, conferind unui personaj, individual sau colegial, atribuţiile puterii în vederea desfăşurării unei anumite misiuni (conducerea războiului, gestiunea crizei economice şi sociale), în legătură cu aceasta atenuând anumite garanţii şi uneori suspendând anumite proceduri.

 

Ştim, de exemplu, că aspectul periodic al alegerilor constituie una dintre garanţiile democraţiei competitive. Anticiparea alegerilor nu contrazice o astfel de garanţie (chiar dacă dizolvarea anticipată a camerelor poate marca o carenţă funcţională a democraţiei: nu întotdeauna se produce acest lucru, în sensul că, uneori, ca în Marea Britanie, se ajunge la dizolvarea Comunelor atunci când acest fapt poate conveni guvernului, pentru a-şi putea prelungi durata şi, prin urmare, pentru a-şi consolida stabilitatea).

 

Garanţia periodicităţii este contrazisă, dimpotrivă, în cazul prelungirii plenitudinilor parlamentului, producându-se depăşirea scadenţei normale: dar, în situaţii de război, se poate întâmpla ca guvernul ori parlamentul să decidă singure în această privinţă. Toate acestea scot în evidenţă faptul că, atunci când este nevoie de înfruntarea conjuncturilor de guvernare extraordinară, democraţia trebuie să suporte o „atenuare”, în calitatea sa de sistem de garanţii şi de control asupra puterii, şi trebuie să se „fortifice” ca sistem de putere.”

 

(Domenico Fisichella, Ştiinţa politică. Probleme, concepte, teorii, traducere din limba italiană şi postfaţă de Victor Moraru, Editura Polirom, Iaşi, 2007, pp. 326-327. Sublinierile din fragmentul redat aici îmi aparţin)

Articole, Publicistica

Vineri, 16 aprilie, la invitaţia Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi, Marius Oprea, Carmen Muşat, Ovidiu Şimonca, Liviu Antonesei, Caius Dobrescu şi Doina Ioanid au participat la dezbaterea pe tema Mai este oare cultura o formă de libertate? Despre valori, memorie, identitate în România de azi, dezbatere moderată de Antonio Patraş. În aceeaşi zi, o altă invitaţie, venind din partea Casei de Cultură „Mihai Ursachi“, ne-a adunat împreună cu Antonio Patraş în Parcul Copou, la dezbaterea Receptarea literaturii române contemporane în presa actuală, moderată de Nichita Danilov. Ieşenii au venit, au asistat, au pus întrebări, răspunzînd în acest fel, în mod indirect, întrebării pe care jurnaliştii nu obosesc să o formuleze de ceva timp încoace: „Mai este nevoie de cultură?“. Rîndurile de mai jos reproduc în mare măsură, esenţializat, dialogul pe cele două teme propuse de Observator cultural.

Mai multe detalii puteti afla accesind http://www.observatorcultural.ro/Dialog-cultural-la-Iasi*articleID_23598-articles_details.html

Articole, Publicistica