Archive

Archive for februarie, 2010

PSD în zodia lui Victor Ponta

februarie 25th, 2010

Întâmplător, acest text vine la o distanţă rezonabilă de cel mai important eveniment politic al ultimelor zile, şi anume Congresul social-democraţilor. E o distanţă rezonabilă ce face ca textul de faţă să nu fie un comentariu la cald. Asta nu e, desigur, o virtute, dar cel puţin înlătură – cred – patima specifică textelor pe care am avut ocazia să le citesc ori a declaraţiilor pe care am putut să le aud de duminica trecută încoace.

 

Să plecăm de la formă spre fond, deci, cu privire la ce ar putea însemna PSD în zodia lui Victor Ponta, cel devenit, pentru cei mai mulţi în mod neaşteptat, preşedintele unuia dintre cele două mari partide ale României de azi. La o analiză pur formală, nu “obiectivă”, nici “subiectivă”, ci respectând criteriile proprii teoriei sociologice a partidelor politice, PSD apare, la acest moment, ca fiind cea mai democratică organizaţie politică. A depăşit, cel puţin în ce priveşte alegerile pe funcţiile de la centru – iar asta încă din 2005 – perioada “candidaţilor unici” şi a “unanimităţilor”, aceea care îi făcea să spumege pe analiştii şi comentatorii “democratici”, aceiaşi care astăzi se fac a nu vedea că PD-L şi PNL au rămas încă acolo.

 

Tot la nivel de formă, putem constata fără niciun dubiu ca PSD este partidul condus, de duminica trecută, de cel mai tânăr preşedinte. Nu cred în iluzia dată de teza generaţională, dar îmi spun că situarea unui tânăr în fruntea unui partid important – în cazul de faţă Victor Ponta – promite să lase măcar o amprentă, şi vom avea ocazia să constatăm dacă va fi una negativă ori una pozitivă. A spune că în spatele lui Ponta se află Iliescu ori Năstase e cam acelaşi lucru cu a spune că în spatele graţioasei eurodeputate Elena Băsescu stă tac’su, deşi ştiu că asta e greu de acceptat de către cei care, când vine vorba de familia prezidenţială, se îngrămădesc spre laudatio.

 

Pe fond, Ponta are, desigur, multe teme de făcut. Una e cea a baronilor locali, şi depinde numai de el dacă va reuşi să o rezolve, în condiţiile în care PSD a dat tonul în formarea lor, constituind cu timpul un întreg cor din care azi fac parte şi reprezentanţi de frunte ai PD-L şi PNL. Alta e cea a decomunizării partidului, iar aici e de luptat cu stafia ce bântuie PSD, aceea a lui Ion Iliescu. O altă temă importantă este, din punctul meu de vedere, cea identitar-ideologică, pentru că PSD nu are o identitate de stânga, după cum nici PD-L ori PNL nu au una de dreapta. Cele din urmă au, însă, nişte think-tank-uri formate din intelectuali credibili şi energici, ceea ce îi lipseşte PSD, iar asta se vede în dezechilibrul discursiv şi imagologic existent pe scena publică.

 

Sunt, toate acestea, numai câteva dintre chestiunile de fond ce ar trebui să se regăsească pe agenda de preşedinte de partid a lui Victor Ponta. Dacă va reuşi să le şi bifeze, ţine, poate, şi de zodie, dar mai cu seamă de om.

Comentarii, Publicistica

Daniel ȘANDRU – Reinventarea ideologiei. O abordare teoretico-politică, Editura Institutul European, Iași, 2009

februarie 11th, 2010

Cartea vizează o abordare de natură normativă, înscrisă în sfera de interes a teoriei politice, cu privire la evoluția intelectuală a unui concept a cărui ambiguitate semantică a dat naștere, în scurta sa istorie, unor nenumărate confuzii sau identificări nepermise. Dincolo de acestea, ceea ce revine cu obstinație atât în demersurile autorilor din domeniul științelor politice, cât și în cele care aparțin filosofilor și teoreticienilor politici este conferirea unui sens negativ conceptului de ideologie. Plecând de la această realitate, intenția asumată în acest volum este cea de a identifica un sens pozitiv al ideologiei.

 

Propunându-și să depășească referirile marginale la ideologie, termen asociat fie încercărilor de a surprinde proiecțiile marxiste cu privire la spațiul socio-politic, fie celor care își propun o sistematizare a curentelor doctrinar-politice conturate în epoca modernă sau în cea contemporană, abordarea teoretico-politică din această lucrare urmărește să reinventeze conceptul. O astfel de abordare se situează, indelebil, ”în contra” anunțurilor succedate în cea de a doua jumătate a secolului trecut, atât în zona teoriei sociale, cât și în cea proprie teoriei politice, cu privire la ”sfârșitul ideologiei” ori la ”sfârșitul istoriei”, și de aici decurge aerul de noutate pe care lucrarea îl aduce. În acest sens, sunt luate în discuție rolul ideologiei în construcția realității sociale, funcția sa de instrument al cunoașterii politice, precum și posibilitatea recuperării sale în condițiile specifice lumii postmoderne.

 

(Mai multe detalii puteți afla pe site-ul Editurii Institutul European din Iași, www. euroinst.ro)

Carti