Archive

Archive for noiembrie, 2009

Mitul electoratului “de elită”

noiembrie 17th, 2009

Multă vreme sustenabil prin trimitere la “decupajele” sociologice referitoare la clivajele ideologice din societatea românească, încă un mit politic postdecembrist stă acum să cadă – este cel al electoratului “de elită” care s-ar situa mai curând “la dreapta”, decât la “stânga”. Principalul motiv al (de)căderii acestui mit este, cred, acela că aşa-numita “dreaptă” nu a putut dezvolta, după douăzeci de ani de tranziţie, decât un demers de tip populist, copiat în oglindă după cel în care s-a rafinat PSD.

 

Astăzi, şi în partea “dreptei” politice, ca şi în aceea a “stângii”, purtătorii de mesaj se adresează “popular” unui electorat amestecat. Cu o minimală nuanţă, de natură matematică, ce indică faptul că aşa-numita “dreaptă” are ceva mai mulţi votanţi în zona urbană (ceea ce nu constituie neapărat un avantaj electoral), şi PSD (în mod tradiţional), dar şi PD-L ori PNL adună, fiecare în procente diferite, electori din mediul rural ori din zona marginală a oraşelor mici şi mijlocii.

 

Electoratul “de elită” este astăzi – dacă a fost vreodată altceva – doar un concept utilizat, pe la întâlniri, de o intelighenţie ce pare să se decridibilizeze (din motive ce merită dezbătute nepasional) pe zi ce trece. Utilizarea acestui concept are un resort psihologic de natură autoatributivă – de genul “noi, ca reprezentanţi ai elitei intelectuale, nu putem să fim încadraţi, atunci când ne manifestăm opţiunile politice, decât de «mase de elită» – dar nu oferă un temei care să mai permită “discriminarea” electorală practicată până acum inclusiv în discursul public.

 

Până în prezent, se spunea că tot ce-i “mai bun” ca electorat (a se înţelege tinerii de până în 45 de ani, cu studii, dinamici, activi în mediul privat şi rezidenţi, în mod evident, în zona urbană) se duce automat la “dreapta”. Mai are astăzi însă “dreapta”, prin purtătorii săi de mesaj – între care se remarcă Băsescu şi Antonescu în această campanie pentru alegerile prezidenţiale – rezonanţă în zona acestui electorat? Şi, dacă mai are, cât contează acest electorat într-o eventuală strategie câştigătoare, prin comparaţie cu cel care “cuplează” la ideile legate de şpriţ, amante, interlopi, afaceri de familie pe bani publici etc., cu care e asociat actualul preşedinte-candidat, sau cu cele de “politician imberb”, “om politic neînceput” (şi mai puţin cu aceea de “bun-simţ”) cu care este asociat Crin Antonescu?

 

Cât îl priveşte pe candidatul PSD, Mircea Geoană, pe voturi “de partid” de la acesta nu putem avea pretenţii, el mizând, indelebil, pe electoratul pe care neocomunismul populist al PSD l-a cultivat de-a lungul anilor. Chestia este că, de douăzeci de ani, “sateliţii” din jurul “dreptei” au tot insistat pe ideea unui electorat “de elită”, ce pare a fi, azi, doar un mit în cădere. Dar, poate, cine ştie, tot ei vor reuşi să-l resuscite, dacă-i conving pe cei educaţi, cu studii, tineri din mediul urban şi lucrători în mediul privat că asocierea “dreptei” politice cu de-alde Pinalti ori Gigi Neţoiu se potriveşte altfel decât o nucă-n perete.

Comentarii, Publicistica